Relatia romanilor cu banii...

Corneliu Porumboiu a găsit doi, într-un bloc din Bucureşti, şi i-a pus pe ecran. Costi nu e bogat, dar nici muritor de foame nu e, lucrează la primărie,  are un copil care visează la o comoară din povestea lui Robin Hood, pe care tatăl său i-o citeşte seara, şi o nevastă care întruchipează perfect Cuminţenia Pământului a lui Brâncuşi. Românul nostru, cu rate de plătit şi bani socotiţi, nu arată ca unul care dă vrabia din mână pe zece de pe gard sau umblă după cai verzi să le ia potcoavele. Un vecin însă, Vecinul, mic întreprinzător falimentar, înglodat în datorii, îşi închipuie, cât se poate de serios, că se poate salva dacă găseşte „comoara” pe care bunicul lui zice că străbunicul ar fi îngropat-o în curtea casei părinteşti la venirea comuniştilor. ..

O legendă împărţită la doi şi bazată pe nimic, pe care o livrează un mofluz, e de ajuns ca să-l determine pe simplul cetăţean Costi să investească aproape o mie de euro, fără teama de a fi considerat dobitoc?

Dacă ne gândim la entuziasmul cu care milioane de români şi-au pus economiile în Caritas, SAFI sau FNI, părându-li-se normal şi moral să câştige de 8-10 ori mai mult în aceste temple ale proniei cereşti unde dormind te-mbogăţeşti, răspunsul e da. Sau la cei care i-au dat bani „vrăjitorului numerelor” Ogică-OTV, ca să-i înmulţească şi au rămas fără ei...

În finalul filmului recent premiat, Corneliu Porumboiu ne mai urcă o dată de pe pământ în basm - cu ajutorul unei lădiţe metalice ruginite şi al unui părculeţ cu instalaţii de joacă pentru copii, întruchipează intersecţia a trei ziceri ale lui Iisus:

„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea” (Matei, 13, 44).

„De nu vă veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei, 18, 3).

„Adunaţi-vă comori în cer unde nu le mănâncă moliile şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde îţi este comoara, acolo îţi va fi şi inima!” (Matei, 6, 19-21).

Şi mai aminteşte acest film minunat că într-un tată poate să stea ghemuit un frăţior al copilului său, care, câteodată, ridică fruntea.